Comunitatea Europeană
Confederația Europeană a Sindicatelor
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Cele două obiective principale ale adoptării Directivei 98/59/CE au fost apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la modalitățile și procedurile practice pentru astfel de concedieri și asigurarea unei mai mari protecții a lucrătorilor în cazul concedierilor colective.
În conformitate cu directiva, orice angajator care are în vedere concedieri colective trebuie să se consulte cu reprezentanții lucrătorilor, în vederea ajungerii la un acord. Aceste consultări trebuie să vizeze cel puțin căile și mijloacele de evitare a concedierilor sau de reducere a numărului de lucrători afectați și de atenuare a consecințelor, în special prin recurgerea la măsuri sociale însoțitoare care vizează redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor concediați.
Directiva nu se aplică concedierilor colective efectuate în temeiul contractelor de muncă încheiate pentru perioade limitate de timp sau pentru sarcini specifice, lucrătorilor angajați de organisme administrative publice sau de instituții de drept public și echipajelor navelor maritime.
Directiva prevede că statele membre pot lua măsuri pentru ca reprezentanții lucrătorilor să poată solicita asistență de specialitate în conformitate cu măsurile în vigoare la nivel național. Angajatorul trebuie să furnizeze reprezentanților lucrătorilor toate informațiile relevante și, în orice caz, trebuie să furnizeze în scris următoarele informații: motivele deciziei sale; perioada în care se vor efectua concedierile; numărul și categoria lucrătorilor angajați în mod normal; numărul lucrătorilor care urmează să fie concediați; criteriile utilizate pentru selectarea lucrătorilor care urmează să fie concediați; metoda utilizată pentru calcularea compensațiilor. Procedura de concediere colectivă constă în trei etape:
Angajatorul notifică în scris autorității publice competente concedierile colective preconizate. Această notificare trebuie să conțină toate informațiile relevante privind concedierile preconizate și consultările organizate, cu excepția metodei utilizate pentru calcularea compensației. Cu toate acestea, în cazul în care încetarea activității este rezultatul unei hotărâri judecătorești, notificarea este necesară numai la cererea expresă a autorității.
Angajatorul transmite o copie a notificării reprezentanților lucrătorilor, care pot trimite observații autorității publice competente.
Concedierile colective intră în vigoare cel mai devreme la 30 de zile de la notificare; autoritatea publică competentă folosește această perioadă pentru a căuta soluții.
Statele membre pot aplica sau introduce dispoziții care sunt mai favorabile lucrătorilor.